Trash the dress la Castelul Kálnoky

Trash the dress la Castelul Kálnoky cu Elena si Lucian.

Trash the dress la Castelul Kálnoky din Micloșoara. Foto cu mirii la castel, in inima Transilvaniei. Love the dress la Castelul Kálnoky .

Munți înalți, păduri nesfârșite, cetăți și biserici fortificate, conace boierești și sate cu iz tradițional. Toate vin la pachet cu o vizită în Transilvania. Cât de multe știm însă, despre această regiune încântătoare a României? În ultimii ani, din ce în ce mai multe proiecte de revitalizare aduc în prim-plan domenii nobiliare ce oferă destinații turistice, precum și organizarea evenimentelor de familie, dornice să reconstituie gloria nopților de odinioară.
La doar 40 de kilometri de Brașov, un domeniu întreg s-a trezit, de curând, la viață. Povestea domeniului, și mai ales a castelului de aici, începe în secolul al XVII-lea când, în anul 1648, Kálnoky István III consemnează în jurnalul său ridicarea unei case de piatră în Micloșoara. Casa ajunge, din moștenitor în moștenitor, în posesia contelui Dénes Kálnoky, jude regesc în ultima parte a vieții sale.
Destinația principală a fost cea de conac de vânătoare, însă în perioada comunistă este naționalizat și modificat pentru a funcționa drept cămin cultural. Abandonat de autorități, se degradează continuu, ajungând repede într-o stare deplorabilă.

Norocul face ca după Revoluție, contele Tibor Kálnoky, a 25-a generație din această familie istorică ce fusese exilată, să decidă să se stabilească în țară, deși fusese născut în occident. „Scopul său a fost de a salva patrimoniul arhitectural al familiei, alături de patrimoniul natural și cultural al regiunii, ajutând în același timp comunitatea, oamenii din regiune. Ceea ce a și reușit.” povestește Iulia Stancu, responsabil cu comunicarea la Castel.
„Ca într-o poveste clasică, este vorba despre un exil, un castel, un conte și un final fericit. Doar că aici clădirea însăși a fost cea salvată de la abandon și uitare, găzduind Muzeul Vieții Transilvănene. Ea se numără acum printre puținele locuri din Transilvania administrate de aceeași familie care i-a dat și numele, ceea ce înseamnă că reprezintă o poveste veche de patru secole, dar o poveste vie”.

Sursa: articol de Ramona Cuciuch (www.theunlikelydiva.com)