Dispensa pentru casatoriile religioase mixte – observație teologică la textul ”TAINA CĂSĂTORIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA”. La articolul 5.i, se menționează: ”căsătoria dintre ortodocși și eterodocși este oprită potrivit acriviei canonice, neputând fi binecuvântată (canonul 72 al Sinodului 5-6 Trulan), dar poate fi binecuvântată prin pogorământ și din iubire de oameni, cu condiția clară ca pruncii ce rezultă din această căsătorie să se dorească (de către părinți) a fi botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă”.
Raspunsul Patriarhiei Ortodoxe din Romania pentru casatoriile religioase mixte
Pentru a păstra unitatea de credinţă şi de viaţă spirituală în familie, tradiția canonică strictă a Bisericii Ortodoxe a formulat explicit interdicția căsătoriei credincioșilor ortodocşi cu persoane de altă confesiune creștină. Totuși, prin iconomie sau pogorământ, din rațiuni pastorale în contexte socio-culturale multiconfesionale, Biserica Ortodoxă îngăduie căsătoria credincioşilor ortodocşi cu persoane de altă confesiune creştină, după obţinerea dispensei (aprobării speciale) de la episcopul ortodox al locului, care are cea mai înaltă responsabilitate pastorală în eparhie.
În acest sens, la cea de-a doua Conferință Panortodoxă Presinodală din anul 1982, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au confirmat această practică a iconomiei sau dispensei, menţionând însă condiția ca pruncii care se nasc dintr-o căsătorie mixtă să fie botezați în Biserica Ortodoxă. Prin urmare, Bisericile Ortodoxe locale pot lua hotărâri în privința aplicării iconomiei după caz și din rațiuni pastorale particulare.
Conform prevederilor art. 88, alin. 1, lit. w din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, numai episcopul conducător al eparhiei (chiriarhul) poate acorda dispensă bisericească pentru căsătorii mixte.
În concluzie, în lumina celor menționate mai sus, episcopul locului (chiriarhul) poate să acorde (ca excepţie de la regulă) dispensă pentru căsătoria religioasă a unei persoane creştin-ortodoxe cu o persoană de altă confesiune creştină.
Ce spun canoanele legat de casatoriile religioase mixte
CANONUL 72, Sfantul si Ecumenicul Sinod al saselea, Trula:
“Sa nu fie iertat barbatul dreptsalvitor a se impreuna cu femeie eretica, nici iarasi barbat eretic a se insoti cu femeie dreptslavitoare. Ci desi s-ar afla ceva de acest fel ca s-a facut de vreunul dintre toti, nunta sa se socoteasca neintarita si nelegiuita insotire sa se dezlege, ca nu trebuie cele neamestecate a se amesteca, nici oaia cu lupul a se impletici, si cu partea lui Hristos soarta pacatosilor. Iar de va calca cineva acestea de noi hotarate, sa se afuriseasca.
Iar daca unii inca in necredinta aflandu-se si inca nu sunt numarati in turma celor dreptslavitori, s-au insotit cu legiuita nunta intre sine-si, apoi, o parte adica binele alegandu-l, a alergat la lumina Adevarului, iar cealalta se tine inca de legatura ratacirii nealegand Dumnezeiestile Raze ale adevarului, sa nu se desparta, dupa Dumnezeiescul Apostol: ‘Ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si se sfinteste femeia necredincioasa prin barbatul credincios’ – I Corinteni 7,14 [Sinod 4, 14]”
Răspunsul 29 al lui Balsamon spune că unui dreptcredincios care a luat în căsătorie o persoană de altă credinţă sau eretică nu-i este îngăduit să se cuminece [împărtăşească] cu Dumnezeieştile Taine, dacă nu se va fi despărţit şi canonisit mai înainte.
Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Simeon al Tesalonicului (Răspunsul 47), adăugând că acesta să se împărtăşească doar la sfârşitul vieţii sale, după ce i s-a făcut maslu (şi dacă s-a pocăit), dar nici preotul să nu scoată vreo părticică pentru un atare ins şi nici prescurile lui şi nici liturghiile să nu le primească, fără numai lumânare şi tămâie şi uneori (adică nu totdeauna) să-i dea agheasmă şi anaforă – şi aceasta, ca să nu cadă în deznădejde – şi să-i poruncească să facă milostenii.
CANONUL 14, Sfantul si Ecumenicul al patrulea Sinod:
“Fiindca in oarecare eparhii s-au iertat anagnostilor si psaltilor a se insura, a hotarat Sfantul Sinod a nu fi iertat vreunul din acestia a lua muiere de alta religie.
Iar cei ce acum dintr-o insotire ca aceasta au facut copii, de au apucat a boteza pe cei nascuti dintr-insii de catre eretici, sa-i aduca pe ei la impartasirea Sobornicestii Biserici.
Iar de nu au apucat a-i boteza, sa nu poata a-i boteza de eretici, inca nici a-i impreuna prin nunta cu fata ereticeasca, sau evreiasca, sau elineasca. Fara numai cand ar fagadui ca se va muta la ortodoxa credinta, fata ceea ce s-a impreunat cu cel ortodox.
Iar daca cineva ar calca hotararea aceasta a sfantului Sinod, sa se supuna cononicestii certari. [Apostol 26; Sinod 6, 6, 72; Laodiceea 10, 31; Cartagina 19, 29, 33]”
CANONUL 10, Sfantul si localnicul Sinod din Laodiceea:
“Nu se cuvine ca cei ai Bisericii cu nebagare de seama sa impreuneze spre impartasirea nuntii pe fiii lor cu eretici. [Sinod 4, 14]”
Canonul 31, Sfantul si localnicul Sinod Laodiceea:
“Nu se cade a se incuscri cu nici un eretic, ori a da fii sau fiice, ci mai ales a lua de s-ar fagadui a se face ortodocsi.”
In conformitate cu dispozitia Articolului 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane – in vigoare – “clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi.
Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile de trecere la Ortodoxie. Preotii care se vor abate de la aceste norme, conchide dispozitia regulamentara, se vor pedepsi cu canonisire la sfanta manastire, pana la transferare, afara de cazul cand a avut dezlegarea Chiriarhului.
Din punctul meu de vedere, razboiul impotriva singurei Biserici a lui Dumnezeu, Ortodoxia, se duce in aceasta privinta prin manipularea intentionata a termenilor casatorie si cununie(nunta).
Oricine, de orice religie se poate casatori la primarie.
Dar cununia (nunta) este o Sfanta Taina a Bisericii Ortodoxe si nu trebuie confundata cu dreptul civil al casatoriei la primarie.
