Cand ne gandim la Dragobete, ne gandim la exprimarea iubirii romanesti, in mod traditional. Dar cine este Dragobetele? Este un personaj din mitologia dacica, care a dainuit peste ani prin traditia orala a neamului nostru. Dar si o sarbatoare a iubirii romanesti celebrata pe 24 febriarie, in fiecare an.
De ce Dragobete si nu SF. Valentin?
Romanii traditionalisiti (care sunt din ce in ce mai putini) sarbatoresc iubirea pe 24 februarie de Dragobete, insa romanii care au imbratisat noul si sarbatorile occidentale, sarbatoresc iubirea – care sa fim sinceri este o sarbatoare cat se poate de comerciala, fara nici o legatura cu poporul roman – pe 14 febriaruie.
Ii putem vedea pe amandoi, ca doi zei din culturi diferite. Dragobetele – in mitologia romaneasca – un patron al dragostei si al veseliei. Eros (mitologia romana), Cupidon (mitologia greceasca) si Sf. Valentin in tiatitia bisericii catolice – toti guvernand iubirea.
Daca ar fi sa comparam mitologia dacica cu mitilogia greco-romana, Dragobetele nu se implica in cursul realtiilor dintre indragostiti, cum o facea Eros-Cupidon cu acele alegorice sageti ale iubirii. Conform mitului popular transmis pana acum, Dragobetele nu isi folosea puterile pentru a-i transforma pe oameni in indragostiti peste noapte. El binecuvanta cuplurile deja formate si le sustinea.
Care este legenda lui Dragobete? De unde vine?
Dragobetele se spune ca a fost fiul babei Dochia, care de asemenea se spune ca ar fi fost fiica lui Decebal, ultimul rege dac. Pe vremea cand Dochia era tanara, pastorea oile pe un munte sacru. Spiritul acestui munte s-a indragostit de Dochia, si intr-o noapte a sarutat-o. Ca 9 luni s-a nascut un baiat, care a fost numit Dragobete. Cele 4 ursitoare care intruchipau cele 4 anotimuri: primavara, vara, toamna si iarna , i-au ursit pruncului dragoste si drarul de a-i inveseli pe oameni.
Baiatul a crescut pe munte, unde a fost invatat de un batran intelept puterea vindecatoare a plantelor, limbajul padurii si graiul si veselia pasarilor. De-a lungul vietii sale Dragobetele i-a inveselit pe oameni cu fluierasul sau, care ii fermeca. Noaptea aparea in somn tinerilor si ii invata tainele iubirii.
La moartea sa, tatal sau, spiritul muntelui, l-a transformat intr-o feriga de munte, planta de primavara numita navalnic sau limba cerbului.
De ce se sarbatoreste Dragobetele pe 24 februarie?
Data nu este aleasa la intamplare. Este cu aproape o luna inainte de echinoctiul de primavara. In aceasta perioada, are loc incalzirea dinaintea primaverii. In aceasta luna de zile totul capata viata, pasarelele care nu sunt migratoare, incep sa se imperecheze. apar ghioceii si brandusele, iar zapda, iarna incep sa dispara.
De ar fi sa vedem doua pasarele care stau cioc in cioc, vom vedea forma inimii, a iubirii. Dragobetele nu este doar o sarbatoare a ibirii, ci si un triumf al vietii impotriva morii. A caldurii, impotriva frigului , a primaverii, impotriva iernii.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
Iata in continuare cateva obiceiuri si traditii din preajma Dragobetelui.
Fetele sunt sarutate de Dragobete
Totul incepea la biserica din sat, unde baietii si fetele imbracati in straie populare traditionale. De aici plecau in codru pentru a gasi flori de primavara. Cei mai noroocosi erau aici baieti care gaseau flori de fragute. Era foarte greu de gasit, mai ales in aceasta perioada a primaverii. Cand un baiat placea o fata, fugea dupa ea sa o fure, mai exact sa ii fure un sarut. Daca fata accepta sa fie sarutata si avea sentimente reciproce de iubire pentru acel baiat, sarutul era condierat pecetea celor doi. Dupa acel sarut cei doi se considerau logooditi. Fiind o promisune ca intr-un an cei doi se vor casatori, unde a pornit totul, in curtea bisericii.
Zapada zanelor de Dragobete
Mitul popular transmis de la daci, spune ca tinerele care nu erau casatorite mergeau in codu si adunau ultima zapada care o gaseau in vai sau locuri umbroase, unde se spune ca locuiau zanele. Toau aceasta zapada si se spunea ca de se splau pe chip cu acesta apa binecuvantata de zane, fetele devenau la fel de frumoase ca zanele.
Pasarile se imperecheau de Dragobete
Stramosii nostri credau ca ultima zi de iarna era ziua dr dragobete. In acea zi pasarile zbuau spre cer, fiind considerata logodna psarilor. In aceasta zi ca un semn de pretuire pentru pasarile care ii binecuvantau cu primavara, oamenii nu sacrificau animalele. Era ca o zi sfanta.
Superstitii de Dragobete
- Cei tineri nu aveau voie sa fie singuri in acesta zi. Daca erau singuri era considerat ca un semn rau. Aveau sa fie singuri un an intreg.
- Nu se sacrificau animale in aceasta zi
- Era considerata ca o zi sfanta. Nu se faceau treburi grele. Curatenia fiind permisa, pentru ca era considearata aducatoare de spor si bani.
- De auzeai pupaza in acea zi, erai harnic tot anul.
- Nu se plangea in aceasta zi. Lacrimile erau aducatoare de suparari si necazuri. Asa ca erau evitate in aceasta zi.
Concluzie de Dragobete
Fie ca doresti sa sarbatoresti iubirea pe stil vechi sau pe stil nou, fa-o intr-un mod sincer. Frumos ar fi ca sarbatoarea iubirii sa fie in fiecare zi. Zilnic sa ne apreciem partenerul, sa il iubim si sa ii impartasim cat de mult inseamna pentru noi. Sarbatoarea iubirii ar trebui sa fie in fiecare zi. Nu doar pentru oamenii care sunt o pereche, ci pentru toti omenii. Printr-un zambet, o vorba buna, o simpla binete pe care o faci catre o alta persoana, fie ca o cunosti sau nu.